Venirea pe lume a unui copil este motiv de bucurie pentru oricine îşi doreşte copii. Unul dintre cele mai frumoase momente după nașterea unui copil este acela când el deschide ochii și stabileşte contactul vizual cu părinţii. Dacă acest lucru nu se întâmplă imediat, nu trebuie să ne îngrijorăm, căci sistemul vizual al unui nou-născut necesită timp pentru a se dezvolta. În prima săptămână de viață, vederea nou-născutului este neclară și lipsită de detalii. De fapt, nou-născuţii văd numai în nuanțe de gri. Este nevoie de mai multe luni pentru ca vederea copilului să se dezvolte pe deplin.
Dezvoltarea vederii copilului începe înainte de naştere. De aceea, felul în care mama are grijă de ea şi de sănătatea ei în timpul sarcinii este extrem de important pentru dezvoltarea armonioasă a corpului și a minții copilului, inclusiv a ochilor și a centrelor vederii din creier. Medicul specialist este cel care oferă femeii însărcinate sfaturi privind o nutriţie adecvată, timpul alocat repausului în timpul sarcinii şi evitarea consumului de alcool sau droguri, deoarece aceste toxine pot provoca probleme copilului, inclusiv probleme serioase de vedere.
La naştere, copilul vede numai în alb şi negru. Celulele nervoase din retină şi creier care controlează vederea nu sunt încă pe deplin dezvoltate. De asemenea, ochii nou-născuților nu au capacitatea de a se adapta sau de a se focaliza pe obiectele aflate în apropierea lor. Aşadar, părinţii nu trebuie să fie îngrijoraţi în cazul în care copilul nu pare să se focalizeze pe faţa lor sau pe alte obiecte din imediata sa apropiere. Este nevoie doar de timp pentru ca acest lucru să se întâmple.
Vederea în culori a copilului se dezvoltă în primele săptămâni de viață. Dar acuitatea vizuală și folosirea celor doi ochi ca o echipă necesită un pic mai mult timp, așa că, dacă ocazional ochii copilului par nefocalizaţi sau nealiniaţi, părinţii nu trebuie să se îngrjijoreze. Ochii sugarilor nu sunt la fel de sensibili la lumina vizibilă precum ochii unui adult, dar au nevoie de protecție împotriva radiaţiilor UV nocive ale soarelui. De aceea, ochii lor trebuie protejaţi întotdeauna atunci când se află în exterior.
În lunile a doua şi a treia de viaţă, vederea copilului se îmbunătăţeşte, iar cei doi ochi încep să lucreze mai bine în echipă. Acesta ar trebui să urmărească obiecte aflate în mișcare și să înceapă să atingă lucrurile pe care le vede. De asemenea, în această etapă, sugarul învață cum să îşi deplaseze privirea de la un obiect la altul, fără a fi nevoie să îşi mişte capul.
De la vârsta de patru până la şase luni au loc progrese semnificative în centrele vederii din creier, care permit copilului să vadă mai clar și să îşi mişte ochii mai rapid și mai precis, pentru a urmări obiectele în mișcare. Vârsta de șase luni este o etapă extrem de importantă, deoarece la această vârstă copilul ar trebui să realizeze primul său examen oftalmologic. Acuitatea vizuală se dezvoltă rapid, îmbunătățindu-se de la aproximativ 20/400 la naștere, până la aproximativ 20/25 la vârsta de șase luni. De asemenea, vederea în culori a copilului trebuie să fie aproape complet dezvoltată la vârsta de șase luni, permițându-i acestuia să vadă cu ușurință toate culorile curcubeului. În această perioadă cuprinsă între patru şi şase luni, copiii dezvoltă de asemenea o mai bună coordonare ochi-mână, şi astfel ei sunt capabili de a localiza rapid și de a ridica obiecte, și să direcţioneze cu acuratețe către gură o sticlă şi multe alte lucruri.
Între lunile şapte şi doisprezece de viaţă, copilul este mobil. La aceasta vârstă, el este mai capabil să judece distanţele şi este mai pregătit în localizarea, apucarea și aruncarea de obiecte. În timpul acestor luni, copiii dezvoltă o mai bună conștientizare a corpului lor în general și învaţă cum să-și coordoneze vederea cu mișcările corpului. Aceasta este perioada în care copiii trebuie supravegheaţi îndeaproape pentru a-i proteja de accidente, deoarece este perioada în care ei explorează mediul.
În cazul în care părinţii suspectează că ceva este în neregulă cu ochii copilului în primele luni de viață, cum ar fi ochi bulbucaţi sau roşii, lăcrimare excesivă sau o aliniere greșită constantă a ochilor, este necesar un consult la medicul pediatru sau oftalmolog. Primul examen de rutină al copilului ar trebui să aibă loc la vârsta de şase luni. Deși copilul nu poate încă citi literele de pe o diagramă de perete, specialistul vederii poate efectua teste non-verbale pentru a determina acuitatea vizuală, a detecta vicii de refracţie precum miopia, hipermetropia și astigmatismul și pentru a evalua coordonarea celor doi ochi şi alinierea lor. La acest examen, specialistul vederii verifică şi starea de sănătate a ochilor copilului şi caută orice problemă care ar putea interfera cu dezvoltarea normală și continuă a vederii.
Copiii învață să vadă în timp, la fel cum învață să meargă și să vorbească. De aceea, părinţii trebuie să acorde atenţie felului în care se dezvoltă ochii şi vederea lor.
Sursa: despreochi.ro
